Crestinismul, partea I

CRESTINISMUL

Adeptii credintei crestine urmeaza perceptele si exemplul lui Hristos (ad litteram „cel uns”). Crestinismul este cea mai mare religie, avand peste doua miliarde de adepti in toata lumea.
Daca initial a fost o secta iudaica (in primul secol d.H.), crestinismul a depasit repede granitele nationale si etnice, devenind o religie mondiala, in principal datorita eforturilor misionarului printre ne-evrei Sf. Paul.

Crestinii il urmeaza pe Iisus, pe are il recunosc ca fiind Hristos, parte a Sfintei Treimi a Divinitatii (Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Sfantul Duh). Ei cred ca Iisus a fost o fiinta omeneasca, dar si divina, care a murit pe cruce pentru a rascumpara pacatele omenirii; astfel, toti cei care il asteapta pe mantuitor se vor mantui si vor trai vesnic. Iisus a fost judecat, torturat si rastingnit pe cruce de catre Pilat din Pont, guvernatorul Iudeii in Imperiul Roman, la indemnul conducatorilor evrei care considerau ca le ameninta autoritatea si influenta asupra poporului evreu. Desi biserica a suferit la inceput persecutii severe din partea imparatilor romani, imparatul Constantin cel Mare s’a convertit la crestinism in 312 d.Hr. dupa ce a vazut o cruce pe cer, si a adoptat crestinismul ca religie de stat.

Crestinismul s’a dezvoltat ca interpretare a referirilor la viata si invataturile lui Iisus Hristos din Biblia iudaica (cunoscuta acum sub numele de Vechiul Testament). A doua parte a Bibliei crestine, Noul Testament, este formata din patru Evanghelii (relatari ale vietii lui Iisus), Faptele apostolilor, Epistolele (scrierile apostolilor si ale altor conducatori ai Bisericii) si Cartea Revelatiei – Apocalipsa. Apocrifele sunt scrieri biblice sau conexe de provenienta ebraica sau crestina, dar nu fac parte din canonul acceptat al Scripturii (desi sunt incluse in unele versiuni ale Bibliei). Aprocrifele din Vechiul Testament pot fi citite cu titlu informativ, dar nu pentru uz liturgic sau predici, in timp ce apocrifele din noul Testament sunt in mare parte parte excluse. Unele secte crestine au propriile lor texte considerate ca avand statut de scripturi.

Crestinismul are multe ramuri sau confesiuni. Prima schisma majora (numita Marea Schisma) a avut loc in 1054 intre biserica Occidentala si cea Orientala, ca urmare a diferentelor doctrinare si politice, iar a doua, in 1517, cand Martin Luther – un calugar german, s’a angajat sa critice si sa reformeze Biserica Romano-Catolica. Cele trei ramuri ale crestinismului format astfel – romano-catolica, ortodoxa de rasarit si protestanta – se subdivid la randu’le in diferite confesiuni sau secte.