Destin sau Liber arbitru

Cand ne gandim la Destin, ne gandim la o insiruire de evenimente, puncte cheie ale vietii noastre cu care am fost inzestrati in astral inainte de a ne cobora in aceasta lume, si prin care, vrand sau nevrand, vom trece prin viata. Desigur ca nu suntem toti fatalisti si ca nu toti credem ca tot ce ne este scris in frunte ne este pus, insa ne putem intreba cat de departe poate actiona liberul arbitru al fiecaruia. Au existat atat de multe miracole, atat de multe cazuri de insanatosiri inexplicabile, de evenimente care teoretic – si practic nu aveau cum sa se intample, incat nu putem sa nu ne intrebam: De ce au avut loc? Cred ca un raspuns gen: Asa a vrut Dumnezeu - este corect dar incomplet.

Acum, ca sa conturez mai bine dilema, am sa va prezint un caz concret: un domn aflat la a doua tinerete, sanatos tun, incepe dintr’o data sa se simta rau.
Merge la medic, afla ca are o boala incurabila si i se da o speranta de viata de 5-6 luni.
Incepe un tratament, la care in prima faza reactioneaza, apoi stop. Dupa o perioada in care totul parea pierdut boala intra in mod inexplicabil in regres si omul traieste bine merci si in ziua de azi. Foarte probabil, altcineva in aceeasi situatie, ar fi trecut demult in lumea celor drepti.

Vazand atat de multe situatii de acest gen, in care oamenii se intorc sau nu catre Divinitate, in care oamenii urmeaza un tratament alopat sau homeopat, in care oamenii nu urmeaza nici un tratament lasand totul la voia intamplarii, intrebarea este: Putem noi prin liberul nostru abitru sa ne dirijam viata astfel incat sa fim capabili sa ne prelungim sau transforma viata pamanteasca, in aparenta contradictie cu cursul ei normal, sau aceste evenimente improbabile fac parte deja din Destinul nostru?

pai,cele doua-destin si liber arbitru,nu se manifesta in acelasi timp...avem o karma,un destin...ceva ce ne programam sau ne propunem sa facem in aceasta viata pamanteana...dar avem si o dharma...liberul arbitru se manifesta abia dupa ce devenim stapani pe destinul nostru,dupa ce luam fraiele destinului in propriile maini si ne conducem caleasca asa cum dorim noi...in clipele in care ne manifestam liberul arbitru,noi ne cream propriul destin...sau,cum se mai spune cu alte cuvinte,ne nastem cu o melodie a sinelui care ne canta mereu in ureche si cu ajutorul careia ne gasim sinele,dar dupa ce ne-am gasit sinele,putem crea o alta melodie,o alta simfonie,sau ne putem recrea mereu simfonia vietii...putem deveni orice dorim sa fim,iar cand vom face asta,suntem eliberati de karma,de destin...cat traim condusi de karma,nu se manifesta liberul arbitru...