Drumul catre tine insuti

După doi ani de terapie, într-o dimineaţă Ted a anunţat că a venit timpul să meargă mai departe. „M-am decis să urmez o şcoală de psihologie", mi-a spus. „Ştiu ce o să spuneţi, că nu fac decît să vă imit, dar m-am gîndit la acest lucru şi nu este adevărat."
„Continuă", l-am rugat.
„Ei bine, gîndindu-mă, am ajuns la concluzia că trebuie să încerc să fac ce este cel mai important. Dacă e să mă reîntorc la şcoală, vreau să studiez lucrurile cele mai importante."
„Continuă."
„Aşa că am decis că mintea umană este importantă. Şi a face terapii este important."
„Mintea umană şi psihoterapia, acestea sînt cele mai importante lucruri?", am întrebat eu cu îndoială în glas.
„Presupun că Dumnezeu este cel mai important lucru."
„Atunci de ce nu îl studiezi pe Dumnezeu?"
„îmi pare rău. Pur şi simplu nu înţeleg", a spus Ted.
„Asta pentru că îţi blochezi singur înţelegerea", am răspuns.
„Sincer, nu înţeleg. Cum poate cineva să-l studieze pe Dumnezeu?"
„Psihologia se studiază în şcoli. Şi Dumnezeu se studiază în şcoli", am răspuns eu.
„Vreţi să spuneţi şcoli de teologie."
„Da."
„Adică să devin preot."
„Da."
„Oh, nu, n-aş putea face aşa ceva", răspunse Ted agasat.
„De ce nu?"'
Ted deveni atunci ingenios. „Nu există o diferenţă necesară între un psihoterapeut şi un preot. Adică, şi preotul face multă terapie. Iar a face terapie este ca şi cum ai fi puţin preot."