Calatorie la Ixtlan, Carlos Castaneda

— La dracu' cu el, am spus tare. Nu omor nimic. Iepurele ăsta e liber.

O emoţie profundă m‑a făcut să tremur. Braţele îmi tremurau când am încercat să înşfac iepurele de urechi; el s‑a mişcat repede şi l‑am ratat. Am încercat iar şi m‑am bâlbâit din nou. Eram disperat. Aveam o senzaţie de greaţă şi am lovit repede cuşca, ca să o sparg şi să las iepurele liber. Cuşca era neaşteptat de tare şi nu s‑a rupt aşa cum doream. Disperarea mi s‑a transformat într‑un sentiment insuporta­bil de chin. Folosindu‑mi toată forţă, am lovit marginea cuştii cu piciorul drept. Beţele s‑au rupt cu zgomot. Am tras iepurele afară. Am avut un sentiment de uşurare, care s‑a risipit în clipa următoare. Iepurele îmi atârna moale în mână. Era mort.

N‑am ştiut ce să fac. Mă preocupa să aflu de ce a murit. M‑am întors spre don Juan. El mă privea fix. Un sentiment de spaimă mi‑a produs în corp un fior.

M‑am aşezat lângă nişte pietre. Aveam o durere de cap teribilă. Don Juan mi‑a pus mâna pe cap şi mi‑a şoptit că trebuia să jupoi iepurele şi să‑l frig înainte ca asfinţitul să se termine.

Carlos Castaneda