Misterul din Egipt - primul tunel

... Cezar s-a întrerupt din explicaţii la intervenţia vocii locotenentului Trujo, care îi solicita anumite detalii tehnice. Eu priveam înainte forma sinuoasă a tunelului gigantic prin care mi se părea că înaintăm cu o viteză foarte mare. Strania lumină de culoare indigo, uşor fosforescentă, avea parcă o influenţă magică asupra mea, făcându-mă să mă „desprind" cumva de conştiinţa de veghe şi să plutesc în paralel într-o dimensiune tulburătoare. Nu vedeam ceva anume, dar în schimb simţeam o profundă stare de uşurare, de li­bertate şi de linişte interioară; în acelaşi timp, conti­nuam să fiu conştient, deşi într-un mod mai vag, de realitatea înconjurătoare, de habitaclul în care mă aflam, de tunelul misterios în care mă deplasam... Totuşi, această realitate se estompa din ce în ce mai mult, făcând loc acelei trăiri superioare în care voiam să plonjez cât mai repede. Ultimul lucru de care îmi mai aduc aminte era că Cezar nu mai vorbea, ci intrase el însuşi într-o stare profundă de meditaţie, deoarece i-am remarcat poziţia verticală a spatelui în scaun. Am intrat apoi fulgerător în lumea somnului profund, fără să-mi mai amintesc ceva..