Om din Om

dane Vin Mar 12, 2010 7:27 am

Om din Om

Plecat’am iara pe campiile albastre
ce duc la Domnul, drumurile noastre
se intretaie in mii si mii de puncte
Si trece’vom prin ele inspre Munte.

Cu totii suntem mici si mari deodata
Dar ne iubim frumos ca alta data? Iara uitam
de sufletele triste, venite pe pamant
pentru a noastra aminte si mai putin a lor, Parinte.

Si chiar de vom calca usor pe laturi, pe pietre
printre ape reci si’adanci, ne vindeci Tu
calcand pe iarba moale, crescuta din pamantul
Nepamant, iar apa.. Duhul o va duce in Cuvant.

Noi suntem Noi, bucati din Domnul Mare, venit
acum cateva clipe dinspre zare, si ni Te’ai aratat
intreg si falnic, cu parul lins si pieptul ars de lacrimi
a celor ce’i uitam si ale noastre.

Noi cand vom transforma o paine in iubire
si cand vom suferi pentru cea mantuire
Cand ne vom invata s’atingem talpa
a celui ce’a cazut in fata noastra
Si cand vom innopta sub cerul liber
fara nevoi si fara imbracaminte
Si cand pleca’vom capul spre iertare
si buni iara sa fim, precum un Soare
Unde privim cand Tu ne’arati lumina
si ce vedem cand ne uitam in zare
o floare, un suras ori carul mare.
Cand vom fi toti din nou alaturi, tare
dorind cu’adevarat acea Schimbare?

Ne mantuie si iarta’ne rugare
este dorinta noastra, si Binecuvantare.