dane Joi Mar 11, 2010 8:04 pm
Am cautat iubirea
Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfanta ca pe un cer de cantec in lumea de dureri. Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncanta. Si-am intalnit durerea. Dar cerul nicaieri.
Am cautat iubirea ca patrie voioasa ca pe-un pamant edenic de pace troienit, sa spun odata clipei: "Ramai, esti prea frumoasa!" Si-am strabatut pamantul, dar pace n-am gasit.
Am cautat iubirea ca pe un cer al firii. Si-am vrut sa-i ies in cale cu ramuri de finic, sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii. Si-am spart in tandari cupa, caci n-am gasit nimic.
Am cautat zadarnic. Dar intr-o primavara, am intalnit in cale deodata un drumet. Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara, o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.
Trecea pe-o cararuie intampinand batjocuri, lasand sa-i rupa cainii din haina cate-un fald. Urca pe colti de stanca. Si-n urma Lui, pe-alocuri, vedeai pe piatra rece sclipiri de sange cald.
Si totusi in privire avea un cer de taina cum n-am vazut in lume in ochii nimanui. Si-am vrut sa-I smulg povara. Dar am cazut cu spaima, caci mult prea grea era povara Lui.
M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma sa aflu ce comoara in sarcina a strans. Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma, cand am privit prin zdrente cutremurat de plans.
Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca, un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri. Tot ce-i murdar si putred in lumea asta-ntreaga vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.
-Dar unde duci, straine, povara Ta ciudata, povara de osanda sub care-atat Te-apleci? am intrebat drumetul. Si El mi-a spus in soapta: -Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci...
-Dar tu, vorbi strainul, urcand incet privirea, dar tu pe cine cauti innourat si crunt? -Eu... am soptit in sila, eu... cautam iubirea... -Iubirea? ... fu raspunsul strainului. Eu sunt...
| |
dane
- Numarul mesajelor : 203
Data de inscriere : 18/04/2009
-
Subiecte similare Subiecte similare
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum