dane Mar Mar 02, 2010 8:43 pm
Rugaciunea florilor
Plapand ghiocelul iesind din zapada Striga: “Tatal nostru” Ca lumea sa-l vada. “Care esti in ceruri”, Sopti floarea-soare Si-un val de lumina cazu pe razoare. Smerit busuiocul Cand vantul il mana Si-i scutura roua “Sfinteasca-se”-ngana. Cand “numele-Ti” spune Trist ochiul-de-bou Nu stiu de-a fost soapta Sau numai ecou. Albastra ca cerul O nu-ma-uita Spune: “Imparatia sa fie a Ta”. “Si faca-se voia” Suspina-o camee Calcata-n picioare Pe alba alee. Cand nuferii-n lacuri Vad stele ca sunt, Soptesc: “Cum e-n ceruri Asa pe pamant.” Si graul, cand moara Vuieste intr-una A zis: “Painea noastra Cea de totdeauna”. Iar nalba si gura- de-leu, amandoua, la fel, rugatoare, Raspund: “Da-ne-o noua!” Cu gandul la fluturi Stau rozele-n glastre Si spun: “Iarta noua Gresalele noastre”. “Precum noi iertam Gresitii”, incet, Raspunde garoafa Uscata-n buchet. Si crinii, podoaba Fecioarei cinstite, Soptesc: “Nu ne duce pe noi in ispite”. Iar spinii, ce-odata Marturii-i purtara “Si ne izbaveste de rele” - oftara. Si vantul porneste Ecoul Divin, Cu freamat padurea Raspunde: “Amin!”. | |
dane
- Numarul mesajelor : 203
Data de inscriere : 18/04/2009
-
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum