Cap 25 - Cuviinta in adunari. Masura in vorba si cumpatarea la mancare

1. Şi acestea sunt pildele lui Solomon, pe care le-au adunat oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda.
2. Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul.
3. Precum înălţimea cerului şi adâncul pământului sunt lucruri nepătrunse, tot aşa şi inima regilor.
4. Curăţă argintul de zgură şi turnătorul va face din el un vas ales.
5. Dă la o parte pe cel fără de lege din faţa mai-marelui şi tronul lui se va întări prin dreptate.
6. Nu te făli înaintea cârmuitorului şi nu sta în locul hotărât pentru cei mari,
7. Căci mai degrabă să ţi se zică: "Suie aici!" decât să te umilească în faţa stăpânului. Ceea ce au văzut ochii tăi,
8. Nu aduce grabnic spre dispută, căci ce ai să faci după aceea când aproapele tău te va da de ruşine?
9. Ceartă-te cu aproapele tău, dar taina altuia să nu o dai pe faţă,
10. Ca nu cumva cel ce o aude să nu te defaime şi să nu dărâme (pentru totdeauna) faima ta.
11. Ca merele de aur pe poliţi de argint, aşa este cuvântul spus la locul lui.
12. Inel de aur şi podoabe de aur de mult preţ este povăţuitorul înţelept la urechea ascultătoare.
13. Precum este răcoarea zăpezii în vremea secerişului, aşa este solul credincios pentru cei ce-l trimit; el bucură sufletul stăpânului său.
14. Precum sunt norii şi vântul fără ploaie, aşa este omul care se laudă cu darul pe care niciodată nu-l dă.
15. Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase.
16. Dacă ai găsit miere, mănâncă atât cit îţi trebuie, ca nu cumva să te saturi şi s-o verşi.
17. Pune rar piciorul în casa prietenului tău, ca nu cumva să se sature de tine şi să te urască.
18. Un ciocan, o sabie şi o săgeată ascuţită este omul care dă mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său.
19. Dinte rău şi picior şovăitor este cel fără credinţă în vreme de nevoie.
20. Ca atunci când dezbraci haina ne vreme friguroasă, sau torni oţet pe silitră, aşa este cântarea pentru o inimă întristată.
21. De flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce pâine şi dacă însetează, adapă-l eu apă,
22. Că numai aşa îi îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îţi v a răsplăti ţie.
23. Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită.
24. Mai bine să sălăşluieşti într-un colţ de acoperiş, decât să trăieşti cu o femeie certăreaţă într-o casă mare.
25. Precum e apa rece pentru un suflet însetat, aşa e vestea bună dintr-o ţară depărtată.
26. Ca un izvor tulbure şi stricat, aşa este dreptul care şovăie în faţa celui nelegiuit.
27. Precum celui care mănâncă multă miere nu-i merge bine, tot aşa şi celui care se lasă copleşit de cuvinte de laudă.
28. Asemenea unei cetăţi cu o spărtură şi fără zid, aşa este omul căruia îi lipseşte stăpânirea de sine.