IV. Eliberarea de mintea noastra

In jos

IV. Eliberarea de mintea noastra

Mesaj  dane la data de Mier Oct 14, 2009 4:52 am

Ce vreţi să spuneţi prin „ observarea gânditorului"?
Când o persoană se duce la doctor şi spune: „Aud o voce capul meu", probabil că va fi trimisă la psihiatru. Cert este într-un mod foarte asemănător, aproape toată lumea aude a sau mai multe voci în cap tot timpuj: gândurile involun-e în legătură cu care nu vă daţi seama că aveţi puterea de a, opri. Monologuri şi dialoguri continue. Probabil că aţi întâlnit pe stradă „nebuni" care vorbesc fara oprire, cu voce tare sau mormăind în barbă. Ei bine, acest lucru nu diferă foarte mult de ceea ce faceţi dvs. înşivă şi toţi oamenii „normali", cu excepţia faptului că nu vorbiţi cu voce Vocea comentează, speculează, compară, judecă, se plânge, acceptă sau respinge etc. Ea nu este neapărat relevanta pentru situaţia în care vă aflaţi în acel moment; poate evoca trecutul recent sau îndepărtat, poate repeta sau imagina posibilele situaţii viitoare. îşi imaginează deseori lucruri negative finaluri nedorite; acest lucru este numit „îngrijorare", uneori, această bandă de magnetofon care zbârnâie în fundal este însoţită de imagini sau „filme mentale". Chiar dacă vointa este relevantă pentru situaţia curentă, ea va fi interpretată in termenii trecutului; pentru că vocea aparţine minţii noastre necondiţionate, care este rezultatul istoriei noastre de viaţă, dar al cadrului mental cultural colectiv pe care l-am moştenit. Aşa că dvs. priviţi şi evaluaţi prezentul prin prisma trecutului si obţineţi o perspectivă total eronată asupra lui. Nu de puţine ori, vocea este cel mai aprig duşman al dvs. Mulţi oameni iese având în minte un tiran care îi atacă şi îi pedepseşte continuu, acaparându-le mare parte din energia vitală. El este cauza nefericirii şi a suferinţei neexprimate, şi chiar a bolii.
Vestea bună este că vă puteţi elibera de mintea dvs. Aceasta este singura eliberare autentică. Puteţi face primul pas chiar acum. începeţi să vă ascultaţi vocea care vorbeşte în capul dvs. cât puteţi de des. Acordaţi o atenţie deosebită gândurilor repetitive sau tiparelor de gândire; poate că aceste vechi dis¬curi de gramofon vorbesc în capul dvs. de ani întregi. Iată ce înţeleg eu prin „observarea gânditorului" — este un alt fel de a spune: ascultă-ţi vocea minţii, acolo ca spectator, ca martor.
Când vă ascultaţi vocea minţii, încercaţi să fiţi imparţial. Adică nu o judecaţi. Nu judecaţi şi nu condamnaţi ceea ce auziţi, pentru că asta ar însemna că aceeaşi voce a intrat din nou pe uşa din spate. Vă veţi da repede seama: vocea e acolo, iar eu sunt aici, ascultând-o, urmărind-o. Conştientizarea faptului că eu sunt — acest sentiment al propriei prezenţe — nu este un gând. El vine de undeva de dincolo de minte.

Aşa că, atunci când ascultaţi un gând, conştientizaţi nu numai gândul, ci şi propria dvs. prezenţă ca martor al gândului. In felul acesta, a apărut o nouă dimensiune a conştiinţei. în timp ce vă ascultaţi gândul, simţiţi o prezenţă conştientă — sinele dvs. profund — ca şi cum s-ar afla dincolo de gând sau dedesubtul lui, orice-ar însemna asta. Atunci gândul îşi pierde puterea asupra dvs. şi începe cu repeziciune să slăbească în intensitate, în forţă, pentru că nu mai continuaţi să încărcaţi mintea cu energie prin identificarea cu el. Acesta este începutul sfârşitului gândirii involuntare şi compulsive.
Când un gând cedează, veţi resimţi o discontinuitate în fluxul mental — un hiat al non-minţii. La început, aceste intervale vor fi scurte, poate de câteva secunde, dar treptat ele se vor prelungi. Când vor apărea astfel de intervale, veţi simţi o lumită linişte şi pace interioare. Acesta este începutul stării naturale de trăire a unităţii cu Fiinţa, senzaţie care, de obicei, este ascunsă de minte. Exersând, sentimentul de linişte şi pace se vor aprofunda. De fapt, profunzimea lui nu are limite. Veţi simţi şi o subtilă senzaţie de bucurie care urcă din adâncuI dvs.: bucuria de a trăi.
Nu este o stare asemănătoare cu transa. Deloc. Aici nu e vorba de o pierdere a conştiinţei. Este exact opusul transei. Dacă preţul păcii ar fi scăderea nivelului conştiinţei, iar preţul calmului — o scădere a vitalităţii şi a vitezei de reacţie, atunci aceste lucruri nu ar merita dobândite. în această stare conectare interioară sunteţi mult mai alert şi mai treaz decat în momentele de identificare cu mintea. Sunteţi în întregime prezent. Aceasta măreşte frecvenţa vibraţiei câmpului energetic care dă viaţă corpului fizic.
Pe măsură ce pătrundeţi mai adânc în această zonă a „non-minţii", cum i se spune uneori în Orient, câştigaţi o stare de conştiinţă pură. În această stare, vă simţiţi propria prezenţă cu o asemenea intensitate şi bucurie, încât orice gând, orice emoţie, întregul corp fizic şi toată lumea externă devin relativ lipsite de importanţă în comparaţie cu trăirea. Totuşi, nu este o stare egoistă, ci una total altruistă. Vă conduce dincolo de ceea ce aţi crezut până acum că este „sinele propriu". Această prezenţă sunteţi esenţialmente dvs. şi, în acelaşi timp, inimaginabil mai mult decât dvs. Ceea ce încerc să vă împărtăşesc aici poate părea paradoxal sau chiar contradictoriu, dar nu există niciun alt mod în care aş putea exprima aceste lucruri.

În loc să „observaţi gânditorul", puteţi crea dvs. înşivă un gol în fluxul gândirii, pur şi simplu concentrându-vă atenţia asupra Clipei de acum. Deveniţi intens conştient de momentul prezent. Este un lucru care vă va aduce o profundă satis¬facţie. Astfel, vă îndepărtaţi conştiinţa de activităţile minţii şi creaţi un hiatus al non-minţii, în care sunteţi extrem de alert şi conştient, însă fără să gândiţi. Aceasta este esenţa meditaţiei. în viaţa cotidiană, puteţi face acest exerciţiu oprindu-vă la orice activitate de rutină care de obicei este doar un mod de a atinge un obiectiv, acordându-i toată atenţia dvs., astfel încât să devină un scop în sine. De exemplu, de câte ori coborâţi şi urcaţi scările acasă sau la locul de muncă, fiţi extrem de atent la fiecare pas, la fiecare mişcare, chiar şi la respiraţie. Fiţi total prezent. Sau când vă spălaţi pe mâini, fiţi atent la toate informaţiile senzoriale asociate cu această activitate: sunetul şi felul în care simţiţi apa, mişcările mâinilor, mirosul săpunului ş.a.m.d. Ori atunci când vă urcaţi în maşină, după ce închideţi portiera, opriţi-vă pentru câteva secunde şi observaţi-vă respiraţia. Conştientizaţi senzaţia calmă, dar intensă a prezenţei. Există un singur criteriu sigur în funcţie de care vă puteţi măsura succesul în această activitate: gradul în care simţiţi pacea interioară.

dane

Numarul mesajelor : 203
Data de inscriere : 18/04/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum